“Medicina dincolo de granițe: despre profesie, comunitate și implicare” ~Interviu preluat de Dr. Mihail Bădescu – Geriatrie, Îngrijiri paleative, Chantilly, Franța
Sunteți medic de familie în Franța de mai mulți ani. Cum a fost drumul de la plecarea din România până la integrarea profesională și personală?
Am plecat in 1995 dupa absolvirea Facultǎții de Medicinǎ din București. Nu a fost ușor, dar acum, privind in urmǎ, consider ca am reușit ceea ce mi-am propus. Sunt profund recunoscătoare profesorilor mei din Facultate, care, in ciuda condițiilor dificile ale epocii mi-au asigurat bazele datorită cărora am putut continua eșafodajul competențelor ulterioare.
Astăzi aveți părinții aproape și îngrijiți inclusiv pacienți români din diaspora. Cât de importantă este limba maternă și încrederea pe care o simt acești pacienți atunci când ajung în cabinetul dumneavoastră?
Pentru un pacient limba materna este cea care ii permite sa detalieze toate nuanțele, sǎ exprime cu maxim de detalii ceea ce resimte. În plus, pacienții, atunci când mǎ aud vorbind românește, se simt in siguranță, fața lor se luminează, o legăturǎ tainicǎ de încredere și optimism se stabilește. Condițiile de a adera la planul de îngrijire vor fi astfel optimale.
Sunteți implicată în două asociații medicale, una a medicilor români din Franța și una internațională.Ce v-a determinat să vă dedicați și acestei laturi asociative și ce beneficii aduce colaborarea dintre medici din țări diferite?
Îmi vine în minte un gând al lui Nicolae Steinhardt: „Dăruind vei dobândi.” Cred că acesta exprimă foarte bine motivul pentru care m-am implicat în activitatea asociativă.
În primul rând, această implicare îmi face bine mie însămi. Întrajutorarea și empatia fac parte din natura umană; ele ne-au permis să supraviețuim, să evoluăm și să construim împreună. Într-o asociație nu te mai simți singur, iar schimbul de idei și experiențe este neprețuit.
Colaborarea dintre medici din țări diferite facilitează circulația informației și ne permite să împărtășim atât experiențe profesionale, cât și de viață. În fond, avem aceleași constante: mulți dintre noi am plecat din aceeași țară și am fost formați în aceleași universități. Însă, schimbând „variabilele” – sistemele de sănătate, cultura medicală sau experiența profesională –, descoperim perspective și soluții noi, din care avem cu toții de învățat.
Un alt beneficiu important este că putem răspunde mai ușor solicitărilor pacienților români care au nevoie de o a doua opinie medicală sau de îndrumare către un specialist de încredere.
Am mulți pacienți români care, asemenea nouă, își împart viața între mai multe țări. Pentru ei este o mare liniște să știe că le pot recomanda un medic român din Lyon, un medic de familie român dintr-o altă țară sau un specialist care le vorbește limba și le înțelege parcursul. Această rețea profesională înseamnă, în cele din urmă, mai mult decât colaborare între medici: înseamnă continuitate, încredere și sprijin pentru pacienți.
În această perioadă (n.r, Iulie 2026) vă aflați într-o misiune umanitară de zece zile în Moldova, într-un așezământ administrat de o mănăstire, dedicat copiilor cu probleme de sănătate. Ce v-a impresionat cel mai mult încă din primele zile petrecute acolo?
Ceea ce m-a impresionat încă din primele zile a fost spiritul de echipă și atmosfera de empatie care se simte pretutindeni, atât între copii, cât și în rândul îngrijitorilor. Există o grijă autentică față de fiecare copil, iar această grijă se reflectă în toate aspectele vieții de zi cu zi.
M-a surprins în mod plăcut și nivelul foarte bun de organizare. Centrul medical este dotat cu echipamente moderne, iar o asistentă medicală asigură permanența opt ore pe zi, de luni până vineri, ceea ce oferă copiilor acces rapid la îngrijire și monitorizare.
Așezământul găzduiește 128 de copii și tineri, cu vârste între 6 și 24 de ani. Întregul mod de funcționare este gândit astfel încât fiecare dintre ei să dobândească cât mai multă autonomie. Educația se desfășoară într-un echilibru frumos între bunătate și fermitate, iar rezultatul este un mediu în care copiii sunt încurajați să crească, să capete încredere în ei și să se pregătească pentru o viață cât mai independentă. Mai jos aveți lien-ul către tablourile create de copii sub îndrumarea unui pictor pensionar pasionat; au câștigat numeroase concursuri in țara si peste hotare. Cine dorește poate sa cumpere tablouri făcute de ei. Banii sunt folosiți pentru a cumpara consumabile pentru desen și picturǎ; psihologic, aceastǎ activitate îi ajutǎ foarte mult.
Există și un medic angajat permanent, care urmărește copiii și face tot ce poate pentru ei. Cum se completează activitatea dumneavoastră cu munca lui și ce înseamnă sprijinul unei echipe într-un astfel de loc?
Nu am venit acolo pentru a înlocui medicul centrului, ci pentru a-l sprijini. M-am prezentat ca membru al unei echipe mai largi – cea a medicilor români din diaspora – și i-am vorbit despre asociațiile MEDREF și SMRD. I-am propus să beneficieze de sprijinul nostru online (pentru inceput) ori de câte ori se confruntă cu un caz medical dificil, folosind experiența colegilor din diaspora și a celor rămași în România.
Un exemplu concret este cazul unui adolescent de 15 ani cu o malformație congenitală a mâinii drepte și o scolioză severă. După ce am discutat cu colegi ortopezi din România, am aflat că, în prezent, nu exista o soluție chirurgicală propusă pentru mâna lui, iar pentru scolioză singurul chirurg specializat din regiune avea o listă de așteptare de peste un an.
Am prezentat cazul în grupul nostru profesional, iar în doar câteva zeci de minute au venit primele răspunsuri. Un coleg din Germania ne-a spus că există șanse de recuperare cel puțin a funcției de pensă între police și index și a solicitat radiografiile. În același timp, un coleg din Franța s-a oferit să evalueze scolioza și ne-a explicat că operează și în România, astfel încât băiatul ar putea beneficia de un consult într-un timp mult mai scurt. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase exemple ale forței unei rețele medicale unite: atunci când competențele se întâlnesc, apar și soluțiile.
În contactul cu acești copii și cu cei care se ocupă de ei, care sunt lecțiile de viață pe care le primiți chiar dumneavoastră, ca medic și ca om?
În primul rând, realizezi că dăruind primești la rândul tau. Pleci mai bogat sufletește decât ai venit.
Apoi, înveți direct de la cei care lucrează zilnic cu acești copii – educatori, psihologi, terapeuți și îngrijitori. Este impresionant să vezi cum, prin ani de muncă răbdătoare, prin profesionalism, reușesc să transforme destine. Copii considerați cândva „cazuri fără speranță” devin tineri echilibrați, autonomi și integrați în societate. Aceste rezultate nu sunt întâmplătoare; ele sunt rodul unei munci consecvente și al unor cunoștințe solide despre dezvoltarea și îngrijirea persoanelor cu dizabilități.
Nu în ultimul rând, am înțeles cât de importantă este munca din culise. Sponsorii, competențele administrative și juridice, capacitatea de a atrage fonduri europene și de a organiza eficient resursele sunt la fel de esențiale ca actul medical. Fără ele, nu ai putea avea suficient personal bine pregătit și motivat și nici condiții de îngrijire la standarde atât de înalte.
Pentru cei care nu cunosc realitatea unor astfel de așezăminte, de ce este important ca medicii să participe la misiuni umanitare și ce impact au aceste experiențe asupra practicii medicale de zi cu zi?
Mesajul meu este unul de speranță și de încredere. Da, se poate. Chiar dacă fiecare dintre noi poate schimba doar o mică parte din viața unui om, acea schimbare contează enorm pentru persoana respectivă.
Misiunile umanitare ne scot din rutina profesională și ne reamintesc de ce am ales medicina: pentru a fi în slujba oamenilor. Te învață să fii mai atent, mai creativ, să lucrezi în echipă și să cauți soluții chiar și atunci când resursele sunt limitate. Sunt experiențe care te fac un medic mai bun, dar și un om mai bun.
Privind atât experiența din Franța, cât și pe cea din România, ce credeți că putem învăța unii de la alții pentru a oferi pacienților o îngrijire mai umană și mai eficientă?
Cred că fiecare sistem are punctele lui forte și că adevăratul progres apare atunci când renunțăm la comparații și alegem colaborarea.
Franța are o experiență bogată în organizarea îngrijirilor, în munca multidisciplinară și în dezvoltarea unor rețele eficiente între specialități. România impresionează prin capacitatea medicilor de a găsi soluții în situații dificile, prin adaptabilitate și prin dedicarea extraordinară a multor profesioniști.
Pacienții au de câștigat atunci când împărtășim experiența, bunele practici și expertiza fiecăruia. Medicina nu mai are granițe, iar colaborarea este una dintre cele mai valoroase resurse pe care le avem.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj românilor din țară și din diaspora, dar și colegilor medici care se gândesc să se implice în proiecte umanitare, care ar fi acesta?
Nu există gest prea mic. Uneori, un sfat, o recomandare, câteva ore din timpul tău sau chiar un zâmbet și faptul că îi arăți celuilalt că îți pasă pot însemna enorm. Fiecare dintre noi poate aduce o contribuție. Iar atunci când mai mulți oameni își unesc eforturile, lucrurile care păreau imposibile încep să devină posibile.
Dr Mihaela BRINZA
Pôle Santé Ivrymed
166 Blv de Stalingrad
94200 Ivry sur Seine